Din 1922 la Arad a functionat "Institutul de fete oarbe adulte". Desi se intentiona crearea unui post de ocrotire a fetelor nevazatoare adulte, pâna în anul 1936 au fost asistate si fete nevazatoare minore, dupa care acestea au fost mutate la Buzau.
În aceasta perioada, paralel cu învatamântul teoretic se desfasura si o activitate practica. Dintre obiectele teoretice, de cultura generala ce se studiau mentionam: citit-scris în sistemul Braille, matematica, istorie, stiintele naturii, geografie, religie.
Fetele oarbe din Arad învatau sa împleteasca scaune din trestie si alte obiecte din paie de orez sau din nuiele, mai învatau sa croseteze si sa toarca lâna.
În anul 1947 scoala functiona cu numele de "Asezamântul oarbelor majore din Arad". În 1959 ia fiinta o clasa de masaj la scoala profesionala pentru elevele nevazatoare; pe vremea aceea, durata de scolarizare era de cinci ani.
Din 1960 s-a introdus cartonajul (confectionarea ambalajelor din hârtie si carton - cutii), care dupa 1964 a luat o mare amploare si a fost dotat cu masini noi si moderne; aceasta a fost o meserie foarte buna pentru elevele nevazatoare care si-au gasit usor locuri de munca.
De-a lungul timpului scoala a suferit diferite transformari, astfel ca în anul scolar 1991-1992 scoala se mixteaza, iar începând cu anul scolar 1994-1995 se trece la înfiintarea unei grupe combinate de prescolari, a ciclului primar si gimnazial.
În anul scolar 1991 scoala trece de sub tutela Ministerului Muncii sub cea a Secretariatul de Stat pentru Handicapati, iar din anul 1993 la Ministerului Învatamântului. Cu toate ca din acel moment fondurile scolii s-au redus considerabil s-a reusit o extindere a paletei de meserii la învatamântul profesional, precum si o diversificarea a profilelor de la liceu.